Crăciun cu pomeni

Mama mea n-a fost o persoană religioasă. M-a învăţat o rugăciune, probabil singura pe care o ştia : "Înger îngeraşul meu". Nu cred s-o fi spus de mai mult de zece ori dar de fiecare data, o făceam împreună, probabil cînd era ea bine dispusă şi simţea uşoare înclinaţii spre misticism.

Nu m-a învăţat niciodată cele zece porunci şi cred acum că nu le considera importante. Poruncile de pe vremea lui Moise, legile  de acum nu sunt pentru oamenii normali, ci pentru cei care le-ar încălca. Nu ucid, nu fur, nu înşel, nu pentru că legea m-ar pedepsi, ci  pentru că deosebesc binele de rău.

În schimb m-a învăţat să nu cer, să nu primesc pomană de la nimeni, niciodată, sub nicio formă. Femeia aceea mărunţică, tunsă scurt, severă şi nefiresc de aspră mi-a dat poate lecţia vieţii mele: Să nu iei de la nimeni nimic!

N-am înţeles atunci de ce nu mă lasă să fac schimb de haine cu prietenele mele, dar înţeleg acum cînd văd degradarea atîtor oameni care întind mîna după pomană. Oameni care nu au neapărată nevoie. Oameni care nu rabdă foame, nu îngheaţă de frig, dar se distrează rupînd porţile lui Becali de Crăciun. Oameni care nici măcar nu păstrează aparenţele unui ritual  ci scandează că vor bani. Oameni care alde Becali îi încurajează an de an să vină la poarta lui ca să ceară fără a da în schimb nici măcar o amărîtă de colindă.

 Becali e europarlamentar, ne reprezintă, cum s-ar zice. Judecînd după "poporul" lui, el reprezintă boschetarii, ţiganii şi beţivii unei naţiuni. Becali în numele milei creştineşti, facilitează trecerea celei mai de jos categorii umane, la regnul animal. El vrea în rai cu tot dinadinsul, vrea mîntuire, vrea iertarea păcatelor pe bani, în consecinţă, îşi cumpără locul de-a dreapta Tatălui, dacă nu şi a Fiului, amin!

Azi mi-a fost ruşine de ruşinea lor pe care n-o au, dar ar trebui s-o simtă. Şi cel mai tare, mi-a fost ruşine că un individ ca Becali e europarlamentar şi reprezintă Romania. Romania mamei mele, a bunicilor mei pentru care pomană înseamna ruşinea supremă.